Despre oameni.

Eu cred în oameni. Cred că oricât de rău, de mânios și veninos ar fi un om, în interiorul lui este o inima care bate și că există o cale care te duce la ea, trebuie doar să ai răbdare. Multă.

Cred că pe lumea asta sunt trei tipuri de oameni. Cei care se mulțumesc cu ceea ce sunt și se limitează la asta, cei care trag să își depășească condiția și ar mai fi cei care pretind că sunt ceea ce nu sunt. Pe aștia din urmă îi consider leneși. Au capacitatea să își însușească atribute care nu-i definesc, dar sunt prea leneși să își valorifice propriile calități. Cu ei trebuie să ai tărie de caracter. Asta până devii imun.

Cele trei mari categorii de oameni i-aș clasifica mai departe în cei care primesc ceea ce li se oferă și se complac în situații oferind ei mai mult, cei care au pretenții și cer atât cât oferă, nici mai mult nici mai puțin și cei din urmă care au pretenția să li se ofere fără să își aducă aportul. Aștia din urmă sunt egoiștii. Trebuie să recunosc că îmi este teamă de ei. Întotdeauna m-au atras oamenii aștia. Am crezut în ei și cu oricâtă răutate m-au tratat am avut răbdare să ajung la inima lor. Și am ajuns de cele mai multe ori, dar eram mult prea obosită să și rămân. Așa că ajunși acolo, oamenii aștia au două opțiuni. Să nu își recunoască sentimentele deși le poți vedea sau să te țină acolo. Tu la fel. Ai două opțiuni: să pleci cu fruntea sus că ai găsit calea sau să rămâi. Însă dacă el alege prima variantă te rog să nu rămâi. Nu o să mai ai putere să îți oblojești rănile. Crede în oameni, dar draga mea, ai grijă de sufletul tău.

Cu drag,

v

Recunoaște că-ți place!
20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *