Lecții la tot pasul

„Dacă trece o săptămână și nu înveți ceva ar trebui să îți pui semne de întrebare” – așa este. Ai o săptămână de stagnare, în care nu evoluezi. Dar de ce vorbim de săptămâni când zilele sunt și așa puține?!

Lecții la tot pasul. Este genul de articol pe care îl scriu în timp ce analizez întâmplări și conștientizez atitudini. În ultima vreme am tot avut parte de lecții, ceea ce nu e deloc un lucru rău, aș putea spune. Dar de care da, ai vrea să te rupi, să poți să privești totul, să filtrezi și să conștientizezi. O stare de deplină dezvoltare… maturitate.

Și nu aș vrea să vorbesc despre asta din cărți. Ci cum simt că e, acum când gust din amărăciune. Și pe cât e de amară, pe atât e și de dulce. Amară, pentru că investești sentimente, deși ai fost acuzat că ești de piatră… dulce, că ai avut un gram pe care l-ai împietrit preventiv. Din nou amară, pentru că ai avut încredere… dulce, pentru că ai mai învățat o lecție.

„Nu ai drept la nimic și nimeni nu-ți este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Dacă le ceri fericirea, ești un prost; iar dacă te crezi nedreptățit pentru ca nu ți-o dau, ești încă și mai prost.”

Hippolyte Adolphe Taine

Și este vorba de alegeri aici. Realizezi că doar pășind la alegere în diferite direcții îți este generată o lecție. Zilnic. Și știi ce e nasol? Că tindem să alegem în fiecare zi acele lucruri care ne dau încredere și siguranță. Și e nasol, că acelea te rănesc cel mai mult. Hai să fim mai siguri pe noi, nu pe cei din jurul nostru. Să înțelegem de ce și pentru ce, să ne transpunem și să realizăm că alegerea făcută a avut măcar un 1% maturitate. Că ți-ai văzut de drumul tău și că nu ai călcat pe cadavre. Că la baza fericirii tale nu stau inimi frânte ci nopți nedormite, că ești om și că roata este rotundă. Că ești un om matur și că eu, la 24 ani îți par un copil.

Așa că îi dau o definiție:

Maturitate… stadiul în care ajunge un om să poată accepta că are sau nu dreptate, să conștientizeze când i se arată cu degetul greșeala și când acceptă că nu întotdeauna primește ce vrea.

Din păcate nu vârsta te face matur.

Dancing On My Own!

Cu drag,

v

Recunoaște că-ți place!
error20

6 gânduri despre „Lecții la tot pasul

    1. Diferența este să o faci conștient. Când voi călca pe cadavre mă voi asigura că am cele mai ascuțite tocuri și că acele cadavre nu sunt chiar victime.
      Până atunci însă, îmi voi urma triectoria.

  1. „Maturitate… stadiul în care ajunge un om să poată accepta că are sau nu dreptate, să conștientizeze când i se arată cu degetul greșeala și când acceptă că nu întotdeauna primește ce vrea.” – le lipseste multora, chiar si atunci cand varsta lor ne lasa impresia ca ar trebui sa o aiba. Tu nu calci pe cadavre, porti tocuri si te strecori. :))) Keep up the good work, V.

  2. Nu mă îndoiam chiar dinainte să citesc postarea ta că vom fi în mare proporție pe aceeași lungime de undă. 

    Din tot ce ne înconjoară,
    În fiecare zi,
    Din zori și până-n seară,
    De taine noi.. sigur.. ne vom lovi. 🙂

    Consider că, important este ca din acele situații noi de care ne lovim în fiecare zi, că vrem sau nu vrem, pozitive sau negative, să alegem acele elementele constructive care la finalul zilei să ne ajute să mai așternem câteva rânduri în „cartea cunoștințelor personale”.

    „Dacă trece o săptămână și nu înveți ceva ar trebui să îți pui semne de întrebare” – ce-i drept  acestă întrebare puțin modificată ( „ce știu să fac dacă firma unde lucrez se închide!? Având un specific nu tocmai comun pentru țară noastră”) m-a făcut acum 6 luni să las un loc de muncă cu condiții foarte bune, contract pe nedeterminat, așezat central, bine plătit, colectiv tânăr, (singurul aspect negativ, mici răutăți… inevitabil întâlnite cam peste tot ), pentru o provocare într-o multinațională unde la început aveam șanse sub 50% de a rămâne neexistând posturi vacante în departament în  momentul respectiv, nici acum nu s-a eliberat vreun post.. însă pentru a rămâne s-a inventat unul :).

    Lucrul care ne diferențiază dacă pot spune așa… este la cel legat de a „ne baza pe ceilalți” . Îmi privința asta sunt mai individualist îmi place „să dau singur cu capul” și să simt că dacă „doare” a fost numai și numai alegerea mea. 🙂

    Legat de „răutatea ta”, din păcate n-am avut noi ocazia să vorbim prea mult (chiar spre deloc ) 🙂 însă îmi permit să spun din cât am reușit să te cunosc că și dacă ai fi rea ai fi bună, în comparație cu mediul înconjurător actual, sufocat de prostie, răutate, invidie 🙂

    Maturitatea!? Să știi să îți asumi deciziile luate fie bune, fie proaste, să nu judeci pe nimeni înainte de a avea o bază, să ai tăria ) de caracter ( de a nu te obosi ) în fața oamenilor care îți doresc răul să nu le întorci cu aceeași monedă chiar dacă ai putea să le faci rău să te țină minte. 🙂 etc. etc.

    Legat de tine: alternanța dintre maturitate și spiritul copilăriei este o combinație frumoasă care te prinde foarte bine !

    1. Mulțumesc frumos, Vlad! Ai scris atât de mult și mă bucură să văd că articolele mele ajung acolo unde trebuie.
      Sper că acolo unde ești acum este bine, că îți oferă noi oportunități de dezvoltare și că se ridică la nivelul așteptărilor tale. Ești un om de calitate, care luptă pentru obiectivele sale, iar asta nu o să te dea înapoi din a le atinge. Îți mulțumesc pentru rândurile de mai sus și pentru timpul pe care îl dedici citindu-mă! Mă înclin, v.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *