To blog or not to blog

Scriu. Îmi place să scriu și deși nu apare aici în feed, o fac des. Prima dată am scris acum mai bine de trei ani, dar curajul de a face public a lipsit cu desăvârșire. După trei ani am deschis acest cont cu setea de a scrie și de a împărtăși, dar de fiecare dată m-am întrebat dacă e ok să mă deschid atât de mult.

Atunci când alegi să îți faci un blog pui în balanță mai multe aspecte. Te gândești care sunt riscurile pe care ți le asumi, dar și beneficiile de care te poți bucura. Toți gândim, toți avem păreri, dar nu toți ne facem blog ca să expunem ceea ce gândim. Unii mai răutăcioși le numesc frustrări publice, alții mai puțin răutăcioși le încurajează pentru că se regăsesc. Ne considerăm liberi, dar chiar și în neștiința asta ne ferim să spunem lucruri ca să nu deranjăm sau să jignim. Alții se simt de la sine, fără să dai cu vreo vorbă în direcția lor, iar atunci nu ai cum să nu te gândești la cât de mult însemni pentru ei. Probabil au reprezentat ceva pentru tine la un moment dat și probabil că te-ai deschis destul de mult. Probabil ți-ai fi dorit să rămână în viața ta, dar atunci când nu te așteptai ai gustat din amărăciune și ți-ai dat seama că nu este chiar persoana pe care ți-o dorești lângă tine pe viitor. Sau poate că tu ai greșit. Poate că ai greșit și nu ai conștientizat. Poate acea persoană a gustat din amărăciunea ta și și-a dat seama că nu te vrea pe termen lung.

La asta se rezumă calitatea de a deveni o persoană publică. Atunci când faci public ceea ce gândești fie o faci bine și deși primești laude se găsește cineva care să îți sară la beregată, fie o faci prost și evident se găsește cineva să facă același lucru. Și spun calitate pentru că este mare lucru să îți asumi frustrările persoanelor care nu te cunosc sau cărora cândva le-ai împărtășit secrete.

Și când contezi cu adevărat pentru cei din jurul tău? Atunci când după ani și ani iese la iveală cu răutățisme care îi denotă caracterul și nu poți decât să te feliciți pentru decizia înțeleaptă de a te debarasa de persoanele care nu îți aduc cinste.

Ei bine, nu sunt blogger, nu urmăresc trafic, nu monetizez vreun blog. Doar îmi exprim liberul îngrăjdat de frustrări. Și încurajez pe toți să o facă pentru că spre surprinderea unora internetul este pentru toți. Să lăsăm totuși răutățismele gratuite născute din frustrări, iar dacă tot le avem măcar să ieșim la iveală cu nume și prenume și, bineînțeles, cu acuze fondate. Că de aceea nu evoluăm ca nație.

Cu drag,

 photo Semnatura_zpskkazlyiz.png

P.S. Omule, ești important! Ești important pentru omul de lângă tine, pentru comunitatea din care faci parte, pentru societate. Lasă răutățile și fă mai mult. Că poți.

Recunoaște că-ți place!
error20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *