Filosofii la prima oră

„Unele comori le găseşti numai atunci când nu le cauţi.”

Bob Dylan

Trăim prezentul cu gândul că este viitorul, ne gândim la viitor și nu profităm de prezent. Ne facem planuri pentru o viață lungă, dar ne băgăm la somn fără să ne gândim că poate nu vom mai spune „Bună dimineața!”

Iubim intens, cu toată puterea și gândul că mai mult de atât nu există, fără să ne gândim că un mâine te apropie mai mult sau că te poate lăsa gol. Ne punem soarta în palma unei persoane și nu avem nicio garanție că o să ne fie bine, dar noi iubim. Iubim mai mult decât ne iubim. Și e un trade care de multe ori duce la eșec. Dăruiești iubire în schimbul unor iluzii frânte și faci compromisuri în speranța că o să fie mai bine. Trăiești gândindu-te la fericirea celorlalți în timp ce a ta atârnă de un fir de ață. Și suferi cu aceeași intensitate cu care iubești.

Te resemnezi, ridici privirea și mergi. Realizezi într-un final că propria persoană este tot ce ai mai de preț și că este atât de simplu să te faci fericit. Realizezi că ești singurul om în măsură să o facă, iar atunci nu mai cauți fericirea, nu mai tânjești după suflete calde și nu mai speri, pentru că toate astea vin de la sine. Ajungi să te cunoști atât de bine încât în cel mai ușor mod le dai voie și celor care pătrund în viața ta să o facă. Și tot ușor îi poți face să se îndrăgostească și să te facă să te îndrăgostești. Dar draga mea, când te îndrăgostești începi din nou să iubești mai mult decât să te iubești. Încearcă să păstrezi totuși echilibrul.

Iubește-te.

Recunoaște că-ți place!
20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *