O olteancă în Ardeal

Băi, în weekend am fost la Cluj. Pe lângă faptul că tot soarele se mutase în Ardeal, în timp ce în restul țării se anunțase cod portocaliu de ploaie și furtună, ideea de a face o drumeție a fost atât de bună… rar așa sincronizare.

Știți voi. Ești un român adevărat atunci când îți ies rezultatele analizelor și începi să cauți referințe pe net. E, atunci descoperi că nici mult nu mai ai. Ce mai poți să faci? Să îți îneci amarul și după să îți iei copii la bătaie.

Și dacă n’ai pe cine să iei la bataie, ce poți să mai faci? Să urmezi exemplul fraților noștri moldoveni din Neamț și să te petreci. Unde? În Ardeal, la intersecția cu pălincă, mergi tot înainte și după la stânga (sau la dreapta… cred!). Cert e că am ajuns la sursă.

Eh, am plecat la drum cu cele mai inocente gânduri: #rezist #numor #umor #veata. Da’… nu așa am făcut. Cum spuneam, cele mai curate și inocente gânduri, să vizităm locurile frumoase din Cluj și împrejurimi. Zis și făcut. Fraților, am vizitat Salina Turda – și acum stau și mă gândesc oare cum au făcut oamenii ăia acum enșpe sute de ani în urmă ca această adâncitură să fie exploatată, când nu existau fonduri europene și frunza lu’ duamna Udrea?! #respect

Buhbăiatule, și ce drumuri au oamenii ăștia. A fost prima dată când am mers cu mașina spre Ardeal și așa surprinsă nu am mai fost de când m-am uitat ultima dată în oglindă și am văzut ce frumusețe rară nu sunt. Incredibil, am zis că nu sunt în România, mah o groapă să nu ai!?. Dar nah… așa ușor de impresionat sunt eu… poate altora nu li se pare așa anormal… nemților… italienilor…

Băi și am fost să mâncăm la Marty, bun… am înțeles că au vreo șase restaurante în oraș. O să mă ocup, o să le trimit un mail și o să îi întreb de ce nu se grăbesc să ajungă și la Capitală. O să îmi mulțumiți după ce deschid, dacă e! Oricum, sunt supărată pe ei, că porțiile au fost atât de mari încât nu am mai avut loc de cheesecake cu banane… nu știu dacă o să trec peste acest lucru, poate cu ajutorul câtorva porții… poate!

Dar mă rog, ideea era să ne întoarcem seara și pentru desert. Știți voi, centru vechi, sâmbătă seara, ardem caloriile, stingem cu distracție. Băi… am stins! Cu pălincă, la propriu.

Seara avea să înceapă cu un scurt popas pe acasă la cuplul proaspăt căsătorit, cu stoc mare de pălincă rămasă de la nuntă. Să dea Domnu’ să ajungi la un ardelean acasă care te pune la masă și te servește cu slană, ceapă roșie în bulion și olecuță de pălincă ca să facă poftă de mâncare. Că olecuță acolo uiți de ce ai venit. Ce centru vechi, plimbare, vizitare?! Limba pe mațe și somn… am învățat că shot-ul de pălincă se numește disertație și că doctoratul se ia după câteva seri d-astea. Și că oamenii mișto se cunosc mai bine la un pahar de vorbă cu miros de pălincă.

Deci m-am decis, trebuie să îmi iau doctoratul și să vizitez și Clujul. Data viitoare. Până atunci, numai bine.

Cu drag, v

Recunoaște că-ți place!
20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *