Popa și marea taină a botezului

Dumnezeu știe că nu sunt dusă la biserică. El și toți prietenii mei știu asta. Tata are propria lui teorie în ceea ce privește viața pe pământ, iar pe mama nu de puține ori am auzit-o zicând ”eee, draci. Dacă intru în biserică se dărâmă la câte păcate am!” De tata știu sigur că a intrat în biserică de fix cinci ori: că a fost nevoit să se însoare și să cunune, că și-a botezat fetele și ultima dată îmi aduc perfect aminte când, într-un an de Paște, mustrat de prietenul lui cel mai bun, popa (ironic, nu?!) că ora 5 dimineața e o oră târzie să vii să împărtășești copiii, a replicat, suficient de tare încât să îl audă toate babele prezente, că a avut treabă cu zdrelirea mielului. Mă rog, într-un vocabular mai puțin religios și bun de reprodus aici. Era clar că nu de plăcere se afla acolo. Dar mama, în schimb e mai mearsă așa la biserică. Ziua morților, pomeni și alte alea de prin calendar.

Eu, în schimb, mi-am dorit dintotdeuna să nășesc. Poate nu voi face un copil în viața asta, dar să mă asigur că fac ceva bun pentru un copil. Că mă bucur de un copil în viața mea. Și până la urmă e mai bine că dacă îl stric, plânge și eu nu știu ce să îi fac. Și buton de on/off am văzut că nu au.

Ce voiam să vă povestesc e că în weekend am nășit din nou și cu această ocazie am întâlnit cel mai tare preot ever. Și am zis că de fiecare dată când voi fi prin zonă o să mă duc la el la slujbă. Cred că bate orice seară de stand up în oraș și deja vizualizez reacțiile revoltate ale babelor, la vorbele de duh de după slujbă.

Las aici câteva replici de la botez:

”Nașă, moașa a adus copilul la biserică. Dacă îl vrei trebuie să îi dai un cadou, hai caută-te bine de cash,  știi ce zic?! Ești totuși în Biserică.”

”Tu ești moșul?! Ai grijă de moașa că mie îmi fugeau rău ochii după ea, păcat că m-am însurat. Și hai hotărăște-te mai repede, să vă cunun! Moașă, ce mai aștepți? pune mâna pe el.”

”Nașă, văd eu că tu ai ceva experiență cu <Crezul>, mai trage puțin aer în piept!”

”Nașă, ai emoții ah?! hai pupă și tu icoanele și rămâi aici să îl împărtășim. Așa se învață cu ce e bun.”

Lista continuă, dar sincer?! Am avut atât de multe emoții în acel moment că am lăsat și vreo două lacrimi. Nu știu să îmi explic de ce, am stabilit doar că nu sunt așa mearsă la biserică.

Mă rog, ideea e că mă laud tuturor că am doi copii. Treaba e nu doar că lumea mă crede și îmi admiră silueta (mda, știu…), dar mi s-a întâmplat chiar să aud ”Vai, tu, Valeria, dar am văzut pe instagram că tu ești și mamă, când reușești să le faci pe toate?!”

Eh… viața e greu!

 

Recunoaște că-ți place!
20

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *