Șapte idei geniale pentru depozitarea pantofilor

Știu, avem prea multe perechi de încălțăminte, dar niciodată suficiente. Pantofarul nu mai face față, iar mai mereu pantofii ajung să stea intr-o mare debandadă. Bine, excepție fac perechile acelea absolut superbe pe care le porți doar la ocazii, iar după le depozitezi în cutiile lor originale. Citește în continuare „Șapte idei geniale pentru depozitarea pantofilor”

Recunoaște că-ți place!
error20

To blog or not to blog

Scriu. Îmi place să scriu și deși nu apare aici în feed, o fac des. Prima dată am scris acum mai bine de trei ani, dar curajul de a face public a lipsit cu desăvârșire. După trei ani am deschis acest cont cu setea de a scrie și de a împărtăși, dar de fiecare dată m-am întrebat dacă e ok să mă deschid atât de mult.

Atunci când alegi să îți faci un blog pui în balanță mai multe aspecte. Te gândești care sunt riscurile pe care ți le asumi, dar și beneficiile de care te poți bucura. Toți gândim, toți avem păreri, dar nu toți ne facem blog ca să expunem ceea ce gândim. Unii mai răutăcioși le numesc frustrări publice, alții mai puțin răutăcioși le încurajează pentru că se regăsesc. Ne considerăm liberi, dar chiar și în neștiința asta ne ferim să spunem lucruri ca să nu deranjăm sau să jignim. Alții se simt de la sine, fără să dai cu vreo vorbă în direcția lor, iar atunci nu ai cum să nu te gândești la cât de mult însemni pentru ei. Probabil au reprezentat ceva pentru tine la un moment dat și probabil că te-ai deschis destul de mult. Probabil ți-ai fi dorit să rămână în viața ta, dar atunci când nu te așteptai ai gustat din amărăciune și ți-ai dat seama că nu este chiar persoana pe care ți-o dorești lângă tine pe viitor. Sau poate că tu ai greșit. Poate că ai greșit și nu ai conștientizat. Poate acea persoană a gustat din amărăciunea ta și și-a dat seama că nu te vrea pe termen lung.

La asta se rezumă calitatea de a deveni o persoană publică. Atunci când faci public ceea ce gândești fie o faci bine și deși primești laude se găsește cineva care să îți sară la beregată, fie o faci prost și evident se găsește cineva să facă același lucru. Și spun calitate pentru că este mare lucru să îți asumi frustrările persoanelor care nu te cunosc sau cărora cândva le-ai împărtășit secrete.

Și când contezi cu adevărat pentru cei din jurul tău? Atunci când după ani și ani iese la iveală cu răutățisme care îi denotă caracterul și nu poți decât să te feliciți pentru decizia înțeleaptă de a te debarasa de persoanele care nu îți aduc cinste.

Ei bine, nu sunt blogger, nu urmăresc trafic, nu monetizez vreun blog. Doar îmi exprim liberul îngrăjdat de frustrări. Și încurajez pe toți să o facă pentru că spre surprinderea unora internetul este pentru toți. Să lăsăm totuși răutățismele gratuite născute din frustrări, iar dacă tot le avem măcar să ieșim la iveală cu nume și prenume și, bineînțeles, cu acuze fondate. Că de aceea nu evoluăm ca nație.

Cu drag,

 photo Semnatura_zpskkazlyiz.png

P.S. Omule, ești important! Ești important pentru omul de lângă tine, pentru comunitatea din care faci parte, pentru societate. Lasă răutățile și fă mai mult. Că poți.

Recunoaște că-ți place!
error20

Craciun Cosy în stilul Carmine Shoes

A trecut petrecerea de final a companiei, ai luat vacanță și te pregătești de Crăciun. Vei petrece cu familia la căldură, cu vin fiert, multe portocale și colinde? Sau la munte, într-un peisaj pitoresc, cu o ceașcă mare de ceai și mirosul acela geruit? Ești mai norocoasă? Faci oameni de zăpadă?

Cu ce ne îmbrăcăm zilele acestea când tot ce ne dorim este să nu simțim frigul, să savurăm momentul și să ne încălzim în brațele persoanei dragi? Carmine vine cu o propunere de ținută cosy la care adaugă o suită de modele din ultima colecție lansată, Urban Jungle. Citește în continuare „Craciun Cosy în stilul Carmine Shoes”

Recunoaște că-ți place!
error20

For some this is the Everest

Ora 8, metrou. Afară plouă, iar eu nu am fost deloc inspirată. Sau mă rog… nu am vrut să fac pe plac vremii. Tocurile mele, victime ale pavelelor în continuă schimbare, victime și ele la rândul lor ale conducerii acestei minunate capitale europene. Slalom printre nămol și băltoace, dar mândră de performanța de a ajunge într-un timp destul de scurt la metrou.

Acolo erau ei, o doamnă trecută de 45 și cel mai probabil fiul, imobilizat într-un scaun cu rotile. Cum ajung ei să coboare la metrou? Simplu m-am gândit, totuși nu suntem noi ultimii fraieri, avem câte un lift prevăzut la fiecare stație. Lift – da, la vreo 30m de intrarea la metrou, la care doamna renunțase să mai aștepte în ploaie, pentru că ce să vezi?! Liftul era într-un continuu tranzit. Suprapopulat.

Da, ăsta este unul din momentele în care adun frustrări. În timp ce eu stau să mă dezmeticesc după actul de balet contemporan printre băltoace, în timp ce îmi admir pantofii comozi, în timp ce eu răsuflu mâhnită de vremea asta, o doamnă aduna frustrări considerându-se neputincioasă în fața băiatului. Neputincioasă din cauza vremii, a societății și a oamenilor comozi, care aleg liftul.

În timp ce superficialitatea și dorința de a epata ne conduce, unii oameni dau cu nasul de adevăratele probleme. Și întrebarea este, putem face ceva pentru ei? Dacă nu putem face ceva, putem măcar să nu le mai folosim liftul de la metrou, scaunul din autobuz sau locul de parcare marcat?

Americanii au apelat la spiritul civic. Da, dar noi nu suntem americani. Dar suntem oameni, nu?

bee78d6a-604f-4b3c-9daa-cd3e02c18fff-original
Sursa American Disability Association

Sursă foto aici

Recunoaște că-ți place!
error20

Dimineața începe aici

Cu forțe proaspete, plină de energie, entuziasmată și nerăbdătoare. Mă înclin. Pauza lungă menită schimbărilor radicale s-a dus, am trecut de perioada acomodărilor, iar acum creăm lucruri frumoase. Nu îmi mai cer scuze pentru absență că sigur nu am fost eu singura distrasă de pe aici.

Trebuie să vă spun că de curând am ales provocarea. Provocarea de a începe o colaborare mai intensă cu Carmine, provocarea de a schimba jobul și de a avea și ceva al meu, de suflet. M-am avântat într-un proiect frumos, cu oameni frumoși și ne-am promis să facem lucruri la fel de frumoase.

Cum spuneam: Provocare. Iar ăsta a fost un intro cu gust de cafea și promisiune să ne citim curând.

Tu ce ai făcut de când nu am mai vorbit? 🙂

Cu drag,

v

Recunoaște că-ți place!
error20

#Businesspebicicleta

Aflați deja la a noua ediție, cei de la JCI au promis și s-au ținut de cuvânt: 7 defilari organizate pe arterele principale din București la ore de trafic intens, mii de susținători online și peste 3000 de oameni frumos îmbrăcați ieșiți la pedalat. Toate acestea cu un singur scop: promovarea bicicletei ca mijloc de transport în mediul business prin atragerea a cât mai multor oameni către cel mai eco și prietenos mijloc.

Și cum spuneam, a noua ediție. Fix pe 1 Septembrie, la ora 19.00. Traseul are aproximativ 8 km, iar startul este dat de la Arcul de Triumf, cu finish pe Bd. Tineretului, la Daimon Club. Organizatorii spun că seara se încheie cu speech-uri și networking și garantează multe concursuri. Mai multe detalii aici.

De ce să fii acolo? Pentru că ești un promotor, pentru că te-ai săturat de traficul bucureștean, pentru că îți dorești fluidizarea lui și pentru că poți!

Și trebuie să mai știi că acest eveniment are și un scop nobil: donarea de biciclete și rechizite pentru copiii din Asociația Edulier. Deci, un alt motiv pentru a fi prezent.

Beneficii? Gândește-te câtă lume vei întâlni și de cât networking vei avea parte. Doar să nu îți uiți cărțile de vizită!

Iar pentru cei care în weekend vor fi prezenți la Romexpo, la Tiger Classic, ne vedem la standul TNT Brothers să ne convingă Florin și Noni de cât de mișto e la 4000m.

Deci, ce planuri spuneai că ai?

Cu drag,

v

Recunoaște că-ți place!
error20

Decât urâtă mai bine…

Articol pentru frumoase, de la ei și ele.

Am văzut mai dăunăzi un share pe facebook. Era o poza cu Marilyn Monroe în background și un text maaare „Mai bine să întârzii decât să ajungi urâtă!” Mi-a pus puțin creierii pe bigudiuri sincer și tot cu toată sinceritatea și răutatea specifică aș fi avut un cuvânt de spus. Am zis totuși să tratez acest aspect cu un unfriend, căci dacă vreodată vom fi nevoite să ne vedem, parcă nu aș vrea să îmi folosesc timpul prețios în așteptarea unei prețioase înfrumusețată. Astăzi suntem rele și ale dracu’ de directe.

Ne plângem că suntem neînțelese, neascultate, că nu ni se oferă atenție și că dobitocul pământului vinerea preferă berea cu baieții decât să iasă cu tine în oraș. Păi normal. Că decât să piardă o oră cât stăm noi în fața oglinzii mai bine câștigă o oră de stat la terasă. Și de aici moartea pasiunii. Asta ca să începem din plan personal. Nu fi atât de ocupată cu tine și nu încerca să epatezi. Este drumul încet, dar sigur către singurătate.

Acum să filtram subiectul printr-o prismă profesională, căci aici voiam de fapt să ajung. Mă gândesc că trebuie să fii foarte bun și să îți permiți să îți faci apariția în fiecare zi cu două ore mai târziu pentru că evident ești o divă și ca orice divă ai nevoie de timpul tău zilnic. Da’ mă gândesc cât de departe ajungi cu acest elan. Cât de mult crești profesional dacă mergi după acest motto. Și totuși cred că nu contează prea mult, nu? La urma urmei tu ești frumoasă, ce mai contează restul?

Mi-am expus public părerea despre această tipologie căci taaare m-a frapat. Și pentru că sunt și rea, trebuie să recunosc. Pentru că suntem toate puse în aceeași oală și pentru că timpul meu e la fel de prețios pe cât e de prețioasă pentru tine frumusețea ta.

Cu drag,

v

Recunoaște că-ți place!
error20

Lecții la tot pasul

„Dacă trece o săptămână și nu înveți ceva ar trebui să îți pui semne de întrebare” – așa este. Ai o săptămână de stagnare, în care nu evoluezi. Dar de ce vorbim de săptămâni când zilele sunt și așa puține?!

Lecții la tot pasul. Este genul de articol pe care îl scriu în timp ce analizez întâmplări și conștientizez atitudini. În ultima vreme am tot avut parte de lecții, ceea ce nu e deloc un lucru rău, aș putea spune. Dar de care da, ai vrea să te rupi, să poți să privești totul, să filtrezi și să conștientizezi. O stare de deplină dezvoltare… maturitate.

Și nu aș vrea să vorbesc despre asta din cărți. Ci cum simt că e, acum când gust din amărăciune. Și pe cât e de amară, pe atât e și de dulce. Amară, pentru că investești sentimente, deși ai fost acuzat că ești de piatră… dulce, că ai avut un gram pe care l-ai împietrit preventiv. Din nou amară, pentru că ai avut încredere… dulce, pentru că ai mai învățat o lecție.

„Nu ai drept la nimic și nimeni nu-ți este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Dacă le ceri fericirea, ești un prost; iar dacă te crezi nedreptățit pentru ca nu ți-o dau, ești încă și mai prost.”

Hippolyte Adolphe Taine

Și este vorba de alegeri aici. Realizezi că doar pășind la alegere în diferite direcții îți este generată o lecție. Zilnic. Și știi ce e nasol? Că tindem să alegem în fiecare zi acele lucruri care ne dau încredere și siguranță. Și e nasol, că acelea te rănesc cel mai mult. Hai să fim mai siguri pe noi, nu pe cei din jurul nostru. Să înțelegem de ce și pentru ce, să ne transpunem și să realizăm că alegerea făcută a avut măcar un 1% maturitate. Că ți-ai văzut de drumul tău și că nu ai călcat pe cadavre. Că la baza fericirii tale nu stau inimi frânte ci nopți nedormite, că ești om și că roata este rotundă. Că ești un om matur și că eu, la 24 ani îți par un copil.

Așa că îi dau o definiție:

Maturitate… stadiul în care ajunge un om să poată accepta că are sau nu dreptate, să conștientizeze când i se arată cu degetul greșeala și când acceptă că nu întotdeauna primește ce vrea.

Din păcate nu vârsta te face matur.

Dancing On My Own!

Cu drag,

v

Recunoaște că-ți place!
error20

Despre cel mai bun atu al tău

Astăzi pășim cu încredere.

Cu o ceașcă de ceai, printre mail-uri și rânduri de cărți. Azi vorbim despre încrederea pe care o pierdem în grame la fiecare pas pe care îl facem.

Vorbeam mai dăunăzi cu o prietenă care îmi spunea că este extrem de supărată pe sine. Nu înțelege de ce nu are încredere să își expună vehement punctele de vedere deși este conștientă că ceea ce are de spus nu este greșit. Dar ce ai de pierdut? – o întreb – De ce anume te temi mai exact? Ce te face să crezi că dacă ai spune chiar si ceva greșit cineva te va sancționa?

Da, pe parcurs mi-am dat seama că e mai mult de atât. Nu este neapărat o teamă, ci mai degrabă un dezechilibru. În viața asta agitată pe care o trăim cu viteza luminii trebuie să existe ceva care să te echilibreze și să îți dea încredere. Ceva sau cineva. Încrederea trebuie alimentată, astfel o pierzi. Degeaba ai încredere că faci o treabă bună dacă nu este cineva acolo care să îți confirme că da, ai făcut un lucru extraordinar. Și chiar dacă nu este atât de extraordinar, vei trage să te autodepășești. Căci așa funcționează lucrurile.

Nu cred în bullshit-ul ăla de „nu ești bun” te ambiționează și te ajută să demonstrezi ceva. Cred cu ardoare în autodepășire. Și asta îmi dă încredere. „Am făcut bine, dar clar se poate mai bine de atât, altminteri, la fel de bine poate să facă și altcineva.” Dar, din păcate, atunci când rezultatele nu au indicatori de măsurare a performanței sursa de alimentare a încrederii întotdeauna va fi reprezentată de oamenii din jur.

Și dragile mele, un tips bun – vă spuneam si aici de el. Prestanța, atitudinea, îndrăzneala sunt doar câteva din beneficiile alegerilor pe care le facem zilnic. Wake up and makeup, alege hainele care ți se potrivesc, nu cele care îți plac, dar te complexează și te încurajez ca ori de câte ori ai ocazia să porți toc – crede-mă pe cuvânt, e un izvor de încredere.

Mai jos vă las un zâmbet încrezător, o recomandare de carte, iar dacă mă întrebați de pantofi, evident că vorbim de Carmine și te încurajez să îi vizitezi printr-un simplu click pentru că au reduceri de 20% la toate modelele.

Recomandare:  Bertrand Russell – În căutarea fericirii.

Cu drag,

v

 IMG_0336

Recunoaște că-ți place!
error20