Gândirea pozitivă vs acceptarea realității

M-am oprit de curând la subiectul acesta. Acum ceva timp îl dezvoltam la cafea, cu fetele, și încercam să vedem unde este bine să îl aplicăm. Și împreună am tras ceva concluzii care par a fi conturate de oamenii în măsură să analizeze comportamente.

Gândirea pozitivă este realistă? Doar dacă este conștientă. Conștientizezi problema, te gândești la soluții și o aplici pe cea mai bună. În cazul în care nu conștientizezi însă, se numește negare, iar gândirea bazată pe negare este autosabotantă.

Ceea ce face, de fapt, gândirea pozitivă este să te înveţe cum să te hipnotizezi astfel încât să-ţi ignori adevăratele sentimente. Începi să-ţi blochezi conştiinţa într-o bulă în care tu exişti doar ca „cea mai bună versiune a ta“, zâmbind întotdeauna, plin de pozitivitate și voie bună. Această bulă te poate face să te simţi bine pe termen scurt, dar în timp se va sparge. Pentru că de fiecare dată când te forţezi să fii pozitiv, negativitatea creşte în interior. Poţi să negi sau să reprimi gândurile şi emoţiile negative, dar ele nu vor dispărea, ci doar vor lua amploare. Te vei autosabota.

Negarea pe termen lung nu înseamnă decât că te minți pe tine. Te va ajuta pe moment să depășești o pierdere, însă persistența nu îți va aduce nimic altceva decât suferință. Nu accepți, te complaci și te faci ascultat celor din jur cu gândul că cineva să te compătimească, să îți valideze sentimentul și să simți că înaintezi în direcția potrivită. Eventual te înconjori de oameni care îți spun doar ce vrei tu să auzi, însă acei oameni oare îți doresc întotdeauna binele?

Fii onest cu tine! Nu ascunde mizeria sub preș prin negare. Social media este plină de oameni care se mint. Nimeni nu își expune vulnerabilitatea, nu își expune problema, totul este roz și roz este lumea toată. Dacă vorbești este gândire pozitivă sau acceptare a realității? Ai greșit?! Capitulează, ridică bărbia și mergi, nu nega, dar nici nu gândi pozitiv. Gândirea pozitivă naște de cele mai multe ori așteptări. Acceptă realitatea. Știu, crede-mă, este extrem de greu, dar dacă ar fi ușor ar mai putea fi numită lecție?!

Cu drag,

 

Recunoaște că-ți place!
20