Îți spun tot ce aș fi vrut eu să aud… și ceva în plus. De la o soră mai mare…

Diferența dintre noi mi-a dezvoltat simțul matern. Chiar și atunci când te-am dat cu capul de portiera de la Oltcit. Apropo, încă mă mai întreb dacă de acolo ți se trage nebunia. Ai fost insuportabil de prezentă în adolescența mea și dacă ar fi să am vreun regret ar fi că nu am fost suficient de prezentă în a ta. Majoratul tău înseamnă firele mele albe care nu întârzie să apară, înseamnă suport necondiționat în decepții și un pavaj puternic la începutul de drum pe care alegi să mergi. Nu vreau să te influențez, nu vreau să urmezi un șablon și nici să trăiești visul altcuiva. Poți mai mult de atât. Însă câteva lucruri aș vrea să le ai în minte la fiecare pas pe care îl faci de acum încolo. Citește în continuare „Îți spun tot ce aș fi vrut eu să aud… și ceva în plus. De la o soră mai mare…”

Recunoaște că-ți place!
20

Întoarcere la origini

Încă din timpurile preistorice, oamenii care se bazau doar pe ei înșiși și nu aveau pe nimeni alături care să îi protejeze erau victimele prădătorilor. Cei care aveau întotdeauna pe cineva în preajmă să le poarte de grijă, au reușit să supraviețuiască și să transmită urmașilor aceste legături apropiate.

Ne agățăm de oameni și de o nevoie absurdă de protecție și siguranță, iar simțul atașamentului câștigă teren în față rațiunii. De fapt, nevoia de a fi lângă o persoană ne însoțește la orice pas. Suntem învățați să depindem de o persoană semnificativă încă de la naștere, nu?! J. Bowlby enunța la un moment dat, în teorie, că pe tot parcursul vieții facem alegeri pentru a le oferi anumitor persoane statutul de „cel mai important om”. Citește în continuare „Întoarcere la origini”

Recunoaște că-ți place!
20

Filosofii la prima oră

„Unele comori le găseşti numai atunci când nu le cauţi.”

Bob Dylan

Trăim prezentul cu gândul că este viitorul, ne gândim la viitor și nu profităm de prezent. Ne facem planuri pentru o viață lungă, dar ne băgăm la somn fără să ne gândim că poate nu vom mai spune „Bună dimineața!” Citește în continuare „Filosofii la prima oră”

Recunoaște că-ți place!
20

Tu ce îmi spui când taci?

Lăsăm să treacă și nu trece. Lăsăm totul într-o ceață densă și ne prefacem că nu avem nimic de spus. Plecăm fără nicio explicație și cu gânduri o mie. Pentru că suntem nepregătiți să înfruntăm realitatea sau suntem doar fricoși. Atât de fricoși încât preferăm să rămânem în ceața aceea densă decât să ne descătușăm de gânduri și să ne fie bine. Citește în continuare „Tu ce îmi spui când taci?”

Recunoaște că-ți place!
20