Popa și marea taină a botezului

Dumnezeu știe că nu sunt dusă la biserică. El și toți prietenii mei știu asta. Tata are propria lui teorie în ceea ce privește viața pe pământ, iar pe mama nu de puține ori am auzit-o zicând ”eee, draci. Dacă intru în biserică se dărâmă la câte păcate am!” De tata știu sigur că a intrat în biserică de fix cinci ori: că a fost nevoit să se însoare și să cunune, că și-a botezat fetele și ultima dată îmi aduc perfect aminte când, într-un an de Paște, mustrat de prietenul lui cel mai bun, popa (ironic, nu?!) că ora 5 dimineața e o oră târzie să vii să împărtășești copiii, a replicat, suficient de tare încât să îl audă toate babele prezente, că a avut treabă cu zdrelirea mielului. Mă rog, într-un vocabular mai puțin religios și bun de reprodus aici. Era clar că nu de plăcere se afla acolo. Dar mama, în schimb e mai mearsă așa la biserică. Ziua morților, pomeni și alte alea de prin calendar. Citește în continuare „Popa și marea taină a botezului”

Recunoaște că-ți place!
20