#Businesspebicicleta

Aflați deja la a noua ediție, cei de la JCI au promis și s-au ținut de cuvânt: 7 defilari organizate pe arterele principale din București la ore de trafic intens, mii de susținători online și peste 3000 de oameni frumos îmbrăcați ieșiți la pedalat. Toate acestea cu un singur scop: promovarea bicicletei ca mijloc de transport în mediul business prin atragerea a cât mai multor oameni către cel mai eco și prietenos mijloc.

Și cum spuneam, a noua ediție. Fix pe 1 Septembrie, la ora 19.00. Traseul are aproximativ 8 km, iar startul este dat de la Arcul de Triumf, cu finish pe Bd. Tineretului, la Daimon Club. Organizatorii spun că seara se încheie cu speech-uri și networking și garantează multe concursuri. Mai multe detalii aici.

De ce să fii acolo? Pentru că ești un promotor, pentru că te-ai săturat de traficul bucureștean, pentru că îți dorești fluidizarea lui și pentru că poți!

Și trebuie să mai știi că acest eveniment are și un scop nobil: donarea de biciclete și rechizite pentru copiii din Asociația Edulier. Deci, un alt motiv pentru a fi prezent.

Beneficii? Gândește-te câtă lume vei întâlni și de cât networking vei avea parte. Doar să nu îți uiți cărțile de vizită!

Iar pentru cei care în weekend vor fi prezenți la Romexpo, la Tiger Classic, ne vedem la standul TNT Brothers să ne convingă Florin și Noni de cât de mișto e la 4000m.

Deci, ce planuri spuneai că ai?

Cu drag,

v

Recunoaște că-ți place!
20

Decât urâtă mai bine…

Articol pentru frumoase, de la ei și ele.

Am văzut mai dăunăzi un share pe facebook. Era o poza cu Marilyn Monroe în background și un text maaare „Mai bine să întârzii decât să ajungi urâtă!” Mi-a pus puțin creierii pe bigudiuri sincer și tot cu toată sinceritatea și răutatea specifică aș fi avut un cuvânt de spus. Am zis totuși să tratez acest aspect cu un unfriend, căci dacă vreodată vom fi nevoite să ne vedem, parcă nu aș vrea să îmi folosesc timpul prețios în așteptarea unei prețioase înfrumusețată. Astăzi suntem rele și ale dracu’ de directe.

Ne plângem că suntem neînțelese, neascultate, că nu ni se oferă atenție și că dobitocul pământului vinerea preferă berea cu baieții decât să iasă cu tine în oraș. Păi normal. Că decât să piardă o oră cât stăm noi în fața oglinzii mai bine câștigă o oră de stat la terasă. Și de aici moartea pasiunii. Asta ca să începem din plan personal. Nu fi atât de ocupată cu tine și nu încerca să epatezi. Este drumul încet, dar sigur către singurătate.

Acum să filtram subiectul printr-o prismă profesională, căci aici voiam de fapt să ajung. Mă gândesc că trebuie să fii foarte bun și să îți permiți să îți faci apariția în fiecare zi cu două ore mai târziu pentru că evident ești o divă și ca orice divă ai nevoie de timpul tău zilnic. Da’ mă gândesc cât de departe ajungi cu acest elan. Cât de mult crești profesional dacă mergi după acest motto. Și totuși cred că nu contează prea mult, nu? La urma urmei tu ești frumoasă, ce mai contează restul?

Mi-am expus public părerea despre această tipologie căci taaare m-a frapat. Și pentru că sunt și rea, trebuie să recunosc. Pentru că suntem toate puse în aceeași oală și pentru că timpul meu e la fel de prețios pe cât e de prețioasă pentru tine frumusețea ta.

Cu drag,

v

Recunoaște că-ți place!
20

Lecții la tot pasul

„Dacă trece o săptămână și nu înveți ceva ar trebui să îți pui semne de întrebare” – așa este. Ai o săptămână de stagnare, în care nu evoluezi. Dar de ce vorbim de săptămâni când zilele sunt și așa puține?!

Lecții la tot pasul. Este genul de articol pe care îl scriu în timp ce analizez întâmplări și conștientizez atitudini. În ultima vreme am tot avut parte de lecții, ceea ce nu e deloc un lucru rău, aș putea spune. Dar de care da, ai vrea să te rupi, să poți să privești totul, să filtrezi și să conștientizezi. O stare de deplină dezvoltare… maturitate.

Și nu aș vrea să vorbesc despre asta din cărți. Ci cum simt că e, acum când gust din amărăciune. Și pe cât e de amară, pe atât e și de dulce. Amară, pentru că investești sentimente, deși ai fost acuzat că ești de piatră… dulce, că ai avut un gram pe care l-ai împietrit preventiv. Din nou amară, pentru că ai avut încredere… dulce, pentru că ai mai învățat o lecție.

„Nu ai drept la nimic și nimeni nu-ți este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Dacă le ceri fericirea, ești un prost; iar dacă te crezi nedreptățit pentru ca nu ți-o dau, ești încă și mai prost.”

Hippolyte Adolphe Taine

Și este vorba de alegeri aici. Realizezi că doar pășind la alegere în diferite direcții îți este generată o lecție. Zilnic. Și știi ce e nasol? Că tindem să alegem în fiecare zi acele lucruri care ne dau încredere și siguranță. Și e nasol, că acelea te rănesc cel mai mult. Hai să fim mai siguri pe noi, nu pe cei din jurul nostru. Să înțelegem de ce și pentru ce, să ne transpunem și să realizăm că alegerea făcută a avut măcar un 1% maturitate. Că ți-ai văzut de drumul tău și că nu ai călcat pe cadavre. Că la baza fericirii tale nu stau inimi frânte ci nopți nedormite, că ești om și că roata este rotundă. Că ești un om matur și că eu, la 24 ani îți par un copil.

Așa că îi dau o definiție:

Maturitate… stadiul în care ajunge un om să poată accepta că are sau nu dreptate, să conștientizeze când i se arată cu degetul greșeala și când acceptă că nu întotdeauna primește ce vrea.

Din păcate nu vârsta te face matur.

Dancing On My Own!

Cu drag,

v

Recunoaște că-ți place!
20

Zâmbește!

Încheiem capitole, deschidem noi drumuri și pavăm cărări. Unii ca un adevărat Dorel, alții puțin mai îndemânatici. Începem să scriem rânduri și ne oprim la jumătate, pentru că ne-am pierdut în idei. Sau ne-am pierdut ideea. Suntem întrerupți din a face lucruri pentru că, poate, acțiunile noastre nu sunt conforme cu așteptările celor din jur. Și ne oprim. După câteva resuscitări și gânduri filtrate la rece pornim din nou, dar nu pe același drum, așa că începem să pavăm cărări. Asta ne scoate adesea din zona de confort. Și nu este deloc un lucru rău.

Morala?

Să învățăm să spunem „Mulțumesc!” celor care ne zdruncină, căci ei ne deschid noi orizonturi.

Să zâmbim larg și să îmbrățișăm începuturi, să creștem și să perseverăm.

Să învățăm, căci doar așa vom crește.

Să ZÂMBIM – da știu, mă repet, dar asta este cea mai grea parte.

Spune-mi, ai zâmbit astăzi?

Cu drag,

v

IMG_0462.jpg
Zâmbet pe tocurile Carmine
Recunoaște că-ți place!
20

Îndrăznește!

It was love at first sight. Vă vorbeam de ei aici și vă spuneam că m-am îndrăgostit iremediabil de o pereche de pantofi. Sunt ACEI pantofi. Dintre toate perechile, pe ei îi ador.

Când îi văd mă gândesc la eleganță, la finețe și de ce nu, la senzualitate. Pășesc cu încredere și simt all eyes on them.

„Nu am frică de înălțime, mi-ați văzut pantofii?”

Sarah Jessica Parker

 Sunt extrem de decupați – asta le aduce un plus de eleganță. Fundițele de pe spate și culoarea custom îmbină stilul copilăresc cu grația unei femei care pășește hotărât. Îți dau încredere și involuntar te pun în centrul atenției.

5bis.jpg

Citește în continuare „Îndrăznește!”

Recunoaște că-ți place!
20

Tu ce îmi spui când taci?

Lăsăm să treacă și nu trece. Lăsăm totul într-o ceață densă și ne prefacem că nu avem nimic de spus. Plecăm fără nicio explicație și cu gânduri o mie. Pentru că suntem nepregătiți să înfruntăm realitatea sau suntem doar fricoși. Atât de fricoși încât preferăm să rămânem în ceața aceea densă decât să ne descătușăm de gânduri și să ne fie bine. Citește în continuare „Tu ce îmi spui când taci?”

Recunoaște că-ți place!
20

Haircut by V

„Oare ce o fi în capul meu?”

„Oare cum o să mă perceapă cei din jur?”

„Oare ce transmit printr-o astfel de apariție? Oare ce impresie fac la prima vedere? Prima impresie întotdeuna contează. Sigur o să mă afecteze la job.”

Da, m-am gândit la toate aceste lucruri. Și chiar și așa am facut-o. Vorbesc pentru prima dată despre asta după un an de când am renunțat la jumătate din podoaba capilară. Nu cred că sunt mai mult de trei persoane care mi-au cunoscut motivația, dar am ales să vă vorbesc despre asta. Și îmi e greu.

Da, e fashion, e mișto și cu toată modestia din lume recunosc că mă prinde. Aș face-o din nou și de fapt o fac de fiecare dată când mă așez pe scaun la Dorin.

Câți dintre noi sunt dispuși să renunțe? Și mă refer aici și la voi, domnilor, pentru că e tragic momentul. Răspunsul îl pot ghici: puțini, spre deloc.

În perioada în care mă gândeam să fac asta, fără niciun gând de compasiune sau altruism, ci doar de fun și new m-a impresionat ea. Lia. O fată frumoasă, visătoare, cu o viață ce abia începea. A aflat că suferă de leucemie și a luptat… până în ultima clipă. A fost pusă în fața faptului împlinit; ultimele luni i-au devenit zile de tratament, citostaticele și radioterapia i-au provocat stări greu de suportat, iar toate acestea și-au pus inevitabil amprenta pe corpul ei. Dar a continuat să zâmbească și să arate că poate. Și a reușit până în ultima clipă. Iar eu?! eu îmi doream satisfacerea unui moft. Cum să renunț la jumătate din ceva ce deosebește femeia și o face frumoasă? Dar pe ea a întrebat-o Cineva dacă vrea să renunțe la păr? A avut dreptul la alegere? Nu. Și de ce mi-ar fi mie atât de greu să o fac? De ce nu am făcut-o până acum? Ce mă deosebește pe mine de ea? De ce nu aș fi fost eu în locul ei? Sunt convinsă că nu funcționează treaba aia cu „mie nu mi se poate întâmpla”. Și de ce să nu fac asta când am posibilitatea să aleg? E greu de digerat. I-am dedicat tunsoarea mea și ori de câte ori merg să mă tund mă gândesc la ea. Mi-ar fi plăcut să o și cunosc.

A fost un exemplu de cunoaștere, de îndemn la „cunoaște-te!”. Un semnal de alarmă pentru cei care se gândesc că lor nu li se poate întâmpla asta. Mergi la medic!

Știai că…

… Peste 400 de copii mor în România în fiecare an din cauza diferitelor tipuri de cancer, unele dintre acestea fiind chiar „tratabile”?

… Statisticile arată că țara noastră are cea mai ridicată rată de mortalitate în rândul copiilor. Ți se pare normal?

… Riscul de a face cancer înaintea vârstei de 75 de ani este de 23 la sută în totalul populaţiei, respectiv de 28 la sută la bărbaţi şi de 19,1 la sută în rândul femeilor. De ce nu tu?

Controlează-te! Și ai grijă ca cei dragi să meargă la medic!

Vă spuneam la începutul articolului că nu am discutat despre asta cu multe persoane. Și nu a fost deloc ușor să scriu aici. Sper însă că acest articol este suficient de motivant pentru a lua atitudine. Repet: Controlează-te. Trebuie să fii în stare să ai grijă de cei din jurul tău.

Cu drag,

v

 15

Recunoaște că-ți place!
20

Cameleon

… așa m-a numit mai dăunăzi un prieten. L-am întrebat de ce cameleon?!

„Păi ești foarte schimbată de la o zi la alta. Am început să te analizez și să mă întreb ce atitudine abordăm azi?!” –  freza ciudată pe care o expui doar dacă ai chef – atunci ai atitudinea aceea de miserupism, dar a doua zi vii cu o pălărie à la parisienne și îți schimbi imediat abordarea. Dacă nu ai chef îți pui o pereche de blugi și te întorci la vârsta pe care o ai, dar dacă te trezești cu fața la soare îți pui ceva atât de banal precum o rochie și gata schimbarea la față. Ești intrigant de ciudată. Dar am înțeles un lucru: dacă azi ești în pantaloni și fără tocuri trebuie să am mare grijă când te abordez. S-ar putea să mi-o iau.” Citește în continuare „Cameleon”

Recunoaște că-ți place!
20

Perfectibilă

Să ajungi la desăvârşire. Nimeni nu se naşte perfect. Cu fiecare zi te desăvârşeşti în fiinţa ta ca şi în profesiunea ta, până ajungi la capătul unei perfecţiuni la care aptitudinile sunt complete iar însuşirile alese, dezvoltate.

aforism clasic de Baltasar Gracian

Mă sună mai dăunăzi Daniela, una din persoanele care m-au bătut la cap până mi-am deschis blogul. Recunosc că ea mă mai împinge de la spate și are planuri mari cu acest blog. Tot ea îmi și filtreză articolele pe care le consideră nepotrivite. Și credeți-mă că sunt o grăăăămadă.

„Auzi, tu vrei tot timpul să iasă totul cât mai bine și să fie totul perfect, dar știi cum se numește asta?”

„Păi… perfecționistă, nu?!”

„Păi să știi ca nu. Se numește PERFECTIBILĂ. Să îți zic și de ce: perfecționist este acel om care vrea să se facă lucrurile doar în felul lui și nu acceptă părerile din jur. Tu ești perfectibilă, vrei să îți iasă perfect și pentru asta ceri feedbackul meu. Așaaa, pentru cultura generală, să știi și tu cum ești.”

… Mda… sunt perfectibilă, dar ea e mai rău. Voi?

Cu drag,

v

Recunoaște că-ți place!
20

When the sea calls my name: „Valerie, come to me!”

5 a.m. Miros de cafea și zgomotul traficului. Orașul ăsta se trezește în fiecare dimineață la ora asta sau s-a trezit acum, odată cu mine? Ciudat. Ciudată și ora. Este sâmbătă, iar eu nu am somn. Ce fac astăzi, care îmi e planul? Am unul? Citește în continuare „When the sea calls my name: „Valerie, come to me!””

Recunoaște că-ți place!
20