Lecții la tot pasul

„Dacă trece o săptămână și nu înveți ceva ar trebui să îți pui semne de întrebare” – așa este. Ai o săptămână de stagnare, în care nu evoluezi. Dar de ce vorbim de săptămâni când zilele sunt și așa puține?!

Lecții la tot pasul. Este genul de articol pe care îl scriu în timp ce analizez întâmplări și conștientizez atitudini. În ultima vreme am tot avut parte de lecții, ceea ce nu e deloc un lucru rău, aș putea spune. Dar de care da, ai vrea să te rupi, să poți să privești totul, să filtrezi și să conștientizezi. O stare de deplină dezvoltare… maturitate.

Și nu aș vrea să vorbesc despre asta din cărți. Ci cum simt că e, acum când gust din amărăciune. Și pe cât e de amară, pe atât e și de dulce. Amară, pentru că investești sentimente, deși ai fost acuzat că ești de piatră… dulce, că ai avut un gram pe care l-ai împietrit preventiv. Din nou amară, pentru că ai avut încredere… dulce, pentru că ai mai învățat o lecție.

„Nu ai drept la nimic și nimeni nu-ți este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Dacă le ceri fericirea, ești un prost; iar dacă te crezi nedreptățit pentru ca nu ți-o dau, ești încă și mai prost.”

Hippolyte Adolphe Taine

Și este vorba de alegeri aici. Realizezi că doar pășind la alegere în diferite direcții îți este generată o lecție. Zilnic. Și știi ce e nasol? Că tindem să alegem în fiecare zi acele lucruri care ne dau încredere și siguranță. Și e nasol, că acelea te rănesc cel mai mult. Hai să fim mai siguri pe noi, nu pe cei din jurul nostru. Să înțelegem de ce și pentru ce, să ne transpunem și să realizăm că alegerea făcută a avut măcar un 1% maturitate. Că ți-ai văzut de drumul tău și că nu ai călcat pe cadavre. Că la baza fericirii tale nu stau inimi frânte ci nopți nedormite, că ești om și că roata este rotundă. Că ești un om matur și că eu, la 24 ani îți par un copil.

Așa că îi dau o definiție:

Maturitate… stadiul în care ajunge un om să poată accepta că are sau nu dreptate, să conștientizeze când i se arată cu degetul greșeala și când acceptă că nu întotdeauna primește ce vrea.

Din păcate nu vârsta te face matur.

Dancing On My Own!

Cu drag,

v

Recunoaște că-ți place!
error20

Zâmbește!

Încheiem capitole, deschidem noi drumuri și pavăm cărări. Unii ca un adevărat Dorel, alții puțin mai îndemânatici. Începem să scriem rânduri și ne oprim la jumătate, pentru că ne-am pierdut în idei. Sau ne-am pierdut ideea. Suntem întrerupți din a face lucruri pentru că, poate, acțiunile noastre nu sunt conforme cu așteptările celor din jur. Și ne oprim. După câteva resuscitări și gânduri filtrate la rece pornim din nou, dar nu pe același drum, așa că începem să pavăm cărări. Asta ne scoate adesea din zona de confort. Și nu este deloc un lucru rău.

Morala?

Să învățăm să spunem „Mulțumesc!” celor care ne zdruncină, căci ei ne deschid noi orizonturi.

Să zâmbim larg și să îmbrățișăm începuturi, să creștem și să perseverăm.

Să învățăm, căci doar așa vom crește.

Să ZÂMBIM – da știu, mă repet, dar asta este cea mai grea parte.

Spune-mi, ai zâmbit astăzi?

Cu drag,

v

IMG_0462.jpg
Zâmbet pe tocurile Carmine
Recunoaște că-ți place!
error20

Când totul se rezumă la fracțiuni de secunde

„Alo?”

„Ce faci în weekend?”

„Păi să vezi, că nu știu exact, dar mă gândesc serios să…”

„Ok, uite de ce te-am sunat: în weekend mergi la munte, m-am gândit că avem nevoie mai mult ca oricând de relaxare, așa că maine să îți pregătești bagajele, plecăm. Ah, era să uit! să îți pui și costumul de baie în bagaj – cine știe, preventiv.” Citește în continuare „Când totul se rezumă la fracțiuni de secunde”

Recunoaște că-ți place!
error20